La tribunal orice proces porneste de la prezumtia de nevinovatie a acuzatului.
Noi trecem prin viata pornind de la ideea ca "prietena" cea mai buna nu ne va trada niciodata. Ca noua nu ni se poate intampla niciodata asa ceva.
Si totusi, la un moment dat, ajungi sa realizezi ca ai fost tradat de cea in care credeai ca poti sa ai incredere. De chiar acea persoana careia i-ai incredintat cele mai intime secrete, cele mai tainice dorinte si cele mai ascunse ganduri, tocmai acea persoana, care plangea impreuna cu tine cand plangeai, si care se bucura de bucuria ta. De chiar acea persoana careia ii cereai sfatul in momentele de deruta, in momentele cand nu stiai ce sa crezi, ce sa gandesti sau ce decizii sa iei.
Iti trece prin minte tot ce s-a intamplat, rememorezi toate momentele in care puteai sa iti dai seama si nu ai vrut sa vezi.
Te intrebi de ce nu ai vrut sa vezi adevarata fata a prietenei tale? De ce ai vrut sa o crezi de fiecare data ca iti spune adevarul cand subconstientul tau stia ca te minte in fata cu nerusinare?
Te intrebi apoi cum a putut sa faca asa ceva? Cum a putut sa te injunghie pe la spate si apoi sa rasuceasca cutitul in rana?
Dar nici macar nu mai conteaza "de ce?", "cum?", nu mai conteaza motivele, nu mai conteaza ce a facut, nu mai conteaza ce a gandit sau simtit fata de tine.
Si atunci ce conteaza?
Cum reactionezi la asa ceva?
Cum gestionezi asa ceva?
Incerci sa pui punct acestui capitol, sa intorci pagina si sa o iei de la capat. Incerci sa lasi totul in trecut, sa iti intorci privirea spre viitor, sa nu te mai gandesti la nimic, sa te convingi ca poti face asta, ca nu e asa greu pe cat pare, dar unde gasesti puterea necesara?
Dar iti revine mereu si mereu in minte tot ce s-a intamplat, te chinuie din nou aceleasi intrebari, incerci sa privesti totul din alt unghi, din nou si din nou. Incerci sa te pui in locul ei, sa simti ce a simtit ea, sa o intelegi, sa intelegi motivele ei, sa vezi totul din punctul ei de vedere, pana cand ajungi sa te vezi pe tine vinovata si sa crezi ca tu ai gresit de la bun inceput.
Ramai cu un gust amar si cu sufletul pustiit, nu mai stii incotro sa te indrepti, nu mai gasesti ceea ce ai pierdut. Iti lipseste tocmai acea prietena care trebuia sa fie acum langa tine sa te consoleze, sa te inteleaga si sa te ajute, tocmai ea, care a provocat aceasta suferinta.
Iti promiti tie ca nu o sa mai lasi niciodata pe nimeni sa patrunda atat de adanc in sufletul tau, ca data viitoare o sa fii in garda, dar din pacate nu este asa. Data viitoare patesti exact la fel, fara sa fi invatat nimic din aceasta suferinta.
Iti vindeci incet incet sufletul pentru urmatoarea persoana care ti-l va sfarama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu