iubirea si timpul (de pe net)

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…

Puterea gandului

http://www.cheiasuccesului.ro/2011/02/puterea-magica-a-gandului
http://www.rasunetul.ro/puterea-gandului-12-tehnicii-ale-samanilor-kahuna-din-hawaii
http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=785.0
http://armmonie.webs.com/putereagandului.htm
http://www.armonianaturii.ro/Natura-si-puterea-gandului.html*articleID_1021-articol
http://www.seductierapida.ro/gandulbun.html

Nedumerire (Nora Ferentz)

Nu ştiu, dacă e cazul,
să întrerup un drum
ce se credea continuu.
Nu ştiu, dacă e înţelept,
nu ştiu dacă e bine...

ştiu doar atât,
că ceva s-a rupt.
Nu pot să spun,
că ruptura a fost bruscă.

De unde să iau atâta înţelegere,
şi-nţelepciune
şi putere să continuu
drumul întrerupt?

Dar, oare doresc să înnod
firul subţiat până aproape de rupere?
În numele cărui ideal
şi cine are nevoie de sacrificiul, cui?
şi pentru ce?
Stau şi mă gîndesc.
Nu poţi să dai cu piciorul
fericirii trecute
şi neîmplinirii prezente.

O fi mersul vieţii astfel rânduit,
şes şi-apoi deal, uneori munte,
gropi şi peşteri, unde să putem ascunde.
Ce?
Sfârşitul unui sentiment,
fără de care nu se poate continua un drum?

Am crezut, că viaţa-i un cântec în doi!

Doar strigătul lebedei străbate
noaptea sentimentelor duse.

O să-mi las............ (Nora Ferentz)

O să-mi las să-mi ningă-n păr
petale de flori
pentru plăcerea de-a mi le culege tu.
O să-mi las faţa biciuită
de picăturile de ploaie
pentru plăcerea de-a mi le şterge tu.

O să-mi las urma paşilor mei

la uşa ta

pentru plăcerea de a-mi mângâia tălpile.
O să-mi las urma durerea
la vederea ta
pentru plăcerea de-a mi-o alina tu.
O să-mi las sufletul
pradă păcatului

pentru plăcerea de-a mi-l salva tu.