Dintr-o carte

Am incheiat multe relatii fara sa privim inainte, fara sa privim inapoi, fara sa privim.... Pentru ca ochii nostrii erau prea plini de lacrimi pentru a mai putea privi.. Raman lacrimi grele si sarate, raman nopti nedormite si clipe nedorite, raman intrebari fara raspuns, buze nesarutate indeajuns, ramane gandul ca poate intr-o zi...se va schimba ceva..... de multe ori..
Lumea nu era a noastra, lumea nici nu exista, noi eram lumea..Cand eram alaturi de persoana iubita.... Totul parea un joc.. Dupa aceea... traiam cu amintirea iubitului , cu vorbele pe care mi le rostea candva, cu promisiunile pe care mi le facuse candva... dar...
Se spune ca Dumnezeu le da oamenilor exact cat pot duce si ca sunt incercari pe care le primim tocmai pentru ca le putem duce...De aceea..niciodata sa nu incetam sa credem in iubire.....
Iubirea este...
hmmmm...
nimeni nu stie ce este...dar cu totii cunoastem sentimentul...cel putin o data in viata simtim ca iubim...iar atunci suntem in nori...dar de cele mai multe ori ajungem pe pamant inapoi...dar avem senzatia ca mult mai bine ar fii sub pamant...
asta e iubirea...
incepe cu niste "fluturi" in stomac...dupa iti cresc aripi...ajungi sa zbori in inaltul cerului cu persoana pe care o iubesti...dar vine furtuna ( gelozie, posesivitate, minciuni, infidelitate) si parca deodata te ratacesti...ii scapi mana...si nu'l mai regasesti...si atunci aripile se usuca, cad si odata cu ele cadem si noi...si ajungem sa vedem din nou cruda realitate...
Am trait cu totii o iubire imposibila, o iubire ilegala si naiva, in care iti spuneai mereu ca se va intoarce, ca se va schimba....
Am crezut cu totii intr-o relatie care parea ca va dura pentru intotdeauna, si am platit scump pretul naivitatii pentru ca "intotdeauna" pare sa nu existe.
As vrea ca visele sa fie ca dorintele…si dorintele se implinesc…deoarece in visele mele sunt mereu cu tine

Viata asta......dragostea asta........ (compozitie proprie)

de ce e asa nedreapta viata asta?
cum e posibil ca eu sa il doresc atat de mult si el nici macar nu se gandeste la mine? cum este posibil?????????
totul imi aminteste de el.
oriunde ma intorc ceva ma trimite cu gandul lar trebui sa il uit, dar cum sa fac asta?
cum sa imi scot o parte din suflet si sa o arunc la gunoi?
de ce a fost sa fie asa?
de ce a trebuit sa ma indragostesc atat de tare de el doar ca sa il pierd pe urma?
de ce el a putut trece atat de usor peste mine?
de ce pt el nu a insemnat nimic?
de ce nu pot sa fiu tare si sa trec peste asta?
as vrea sa pot sa imi astern toate gandurile si sentimentele...dar nu pot.....
sufletul meu e sfaramat in mii si mii de bucatele.......
totul in jurul meu doare......
incerc sa il uit, sa nu ma gandesc la el, sa imi gasesc alta ocupatie....dar nimic nu ajuta
de cate ori imi aduc aminte de el inima mi se topeste.....si il doresc atat de mult incat ma doare
de ce nu pot sa realizez ca ma zbat fara nici un rost?
toata lumea imi spune ca nu ma merita....dar eu cum sa fac sa realizez asta?
astept ca cinava sa faca ceva sa ma trezesc la realitate, dar stiu ca totul depinde de mine...ca in mine sta puterea de a face asta...dar m-au parasit toate puterile
nu mai am nici o vointa decat sa fiu cu el
cum am putut sa las sa se intample asta?
de ce nu am fost destul de prevazatoare sa nu ma indragostesc?
de ce nu am prevazut asta?
si cel mai tare doare atunci cand realizez ca el o doreste pe ea....ca pe ea a dorit-o mereu
si atunci eu ce am fost pt el? un trofeu???? o ambitie?????
cum sa explic toate acele cuvinte care mi le spunea?
totul e prea mult.....
doare prea tare......
simt ca ma pierd pe mine insumi si nu imi doresc altceva decat sa nu mai fiu....sa nu mai sufar....sa nu mai stiu de nimic....sa nu mai simt nimic.....