vineri, 29 mai 2009

Prietenie fumata (Ada)

e tot ce ne ramane "un suflet ravasit" cand prietenul cel bun ne joaca farse
tresarim la vorbe grele cand totul s-a sfarsit
sindrom avem doar lacrimi si degetele arse
ne-am ars cand am crezut in joc de minciuni
ne-am ingropat vise, sperante intr-o falsa prietenie
am sadit sensul vietii in prietenul cel bun, nu le-a uitat acum e stins, aruncat,
nu nu mai poti sa crezi, am observat ca tot ce-a fost bun poti sa pierzi
as vrea sa pot sa spun acum ca am un prieten care-i bun,
sunt legata-n lanturi si nu pot zambi nicicum
s-a ales scrum, praf, lacrimi, strigate-n nestire
am ramas doar eu, tu nu razi,
sunt doar eu cu mine
singura privire

fum prea scump se stinge tot acum
o prietenie moare nu mai poate respira
i-ai luat tot oxigenul prin tradarea ta
n-are rost sa plangi, un regret n-ar mai conta
stropi plini plang cu lacrimi de sange
ploaie de lacrimi in vant mananca tot din mine
cazi pe pamant impinsa de-o falsa prietenie

cand din umbra zilei zici, sperand ca nu-i adevarat
acum falsa prietenie, amintiri si sperante de-odinioara se zbat din nou in agonie
crezand ca tot ce s-a-ntamplat, ce minciuni ai constatat
prietenul cel mai apropiat, plin de invidie te-a tradat si-ar vrea sa fie iertat da n-ai putut
acel moment neinsemnat pasind prin trecut pe aleea din inchisoarea vietii a evadat
imaginea mea destrama sete cu amar ce dau lacrimile
acuzat ca sunt imbratisat de mult cu aceleasi iluzii
am trecut prin multe de mi de ori
bocete impreganate in fiori
sa nu apari, nu te voi ajuta sa zbori

e tot ce vreau sa spun acum cazuta-n fum
innecata in alcool, murdarit de scum, de la tigara prieteniei care s-a fumat,
de la zile negre ce s-au aratat
am uitat sa rad, am uitat sa traiesc, am uitat sa uit, sa nu mai privesc in trecut caci doare
trecutul e mult sange, am pierdut si doare
flacara se stinge, n-ai stiut s-o tii aprinsa si ai dat vina pe mine,
mai bine taci si asculta tot ce am de zis
inchide ochii, deschide-ti mintea sa simti ce am de zis
mai bine plec, sau nu, mai bine pleaca din mine
esti doar o pata imbacsita in cuvantul "prietenie"
am ramas doar eu, tu nu,
sunt doar eu cu mine
singura privire

sâmbătă, 23 mai 2009

Viata!!!! (de pe net)

Viaţa e o şansă, prinde-o!
Viaţa e o frumuseţe, admir-o!
Viaţa e o mare bucurie, savureaz-o!
Viaţa e o un vis, transform-o în realitate!
Viaţa e o provocare, accept-o!
Viaţa e o obligaţie, satisfă-o!
Viaţa e un joc, joac-o!
Viaţa e o valoare, ai grija de ea!
Viaţa e o fericire, merit-o!
Viaţa e o bogăţie, păzeşte-o!
Viaţa e o iubire, iubeşte-o!
Viaţa e un mister, descoper-o!
Viaţa e o promisiune, împlineşte-o!
Viaţa e un imn, cânt-o!
Viaţa e o bătălie, du-o!
Viaţa e tragedie, asumăţi-o!
Viaţa e o aventura, trăieşte-o!
Viaţa e o Viaţa , apăr-o

marți, 19 mai 2009

Langa mine (Nicola)

anii trec si tu in suflet ramai
ai plecat fara sa-mi spui adio
te-am pierdut cand te iubeam
tu nu-ntelegi
as fi vrut sa nu pleci
cand ma uit la stele vorbesc cu ele
si-apoi te simt atat de-aproape
in fiecare noapte te vreau pe tine
si-mi este dor sa te am langa mine
anii trec incet te chem si tot eu
te alung din gandul meu
iubite
sufletul mi-e atat de gol
tu mi-ai lasat
amintiri care dor

vineri, 15 mai 2009

(Taxi)

Si daca dupa tot ce ti-am spus nu ai inteles nimic......
De fapt trebuia sa simti nu sa intelegi
Daca dupa tot ce am facut nu insemn nimic pentru tine de ce nu vrei sa ma dezlegi?
Sa plang incerc
Sa incerci nu stii
Sa stiu nu vreau
Sa vrei nu poti
Si daca atata timp a trecut aproape fara rost
De fapt totul are rost fara sa stim
Daca atatia ochi s-au inchis incet incet peste mine de ce ne-ajuti sa ne mintim
Sa uit nu-nvat
Sa inveti n-asculti
S-ascult nu pot
Sa poti nu vrei
Daca stau sa ma gandesc bine ar mai fi totusi cateva cu care sa incerc sa spun ce se intampla acum cu mine
Am auzit ca daca te uiti la ceas la fix inseamna te iubeste si-atunci ma uit la ceas intruna gandindu-ma ca asa o sa te aduc in viata mea
Poate mi-au secat cuvintele toate
Mi-au secat toate cuvintele si nu mai stiu nimic decat ca mi-e dor si doare

joi, 14 mai 2009

Prietenie si tradare (compozitie proprie)

La tribunal orice proces porneste de la prezumtia de nevinovatie a acuzatului.
Noi trecem prin viata pornind de la ideea ca "prietena" cea mai buna nu ne va trada niciodata. Ca noua nu ni se poate intampla niciodata asa ceva.
Si totusi, la un moment dat, ajungi sa realizezi ca ai fost tradat de cea in care credeai ca poti sa ai incredere. De chiar acea persoana careia i-ai incredintat cele mai intime secrete, cele mai tainice dorinte si cele mai ascunse ganduri, tocmai acea persoana, care plangea impreuna cu tine cand plangeai, si care se bucura de bucuria ta. De chiar acea persoana careia ii cereai sfatul in momentele de deruta, in momentele cand nu stiai ce sa crezi, ce sa gandesti sau ce decizii sa iei.
Iti trece prin minte tot ce s-a intamplat, rememorezi toate momentele in care puteai sa iti dai seama si nu ai vrut sa vezi.
Te intrebi de ce nu ai vrut sa vezi adevarata fata a prietenei tale? De ce ai vrut sa o crezi de fiecare data ca iti spune adevarul cand subconstientul tau stia ca te minte in fata cu nerusinare?
Te intrebi apoi cum a putut sa faca asa ceva? Cum a putut sa te injunghie pe la spate si apoi sa rasuceasca cutitul in rana?
Dar nici macar nu mai conteaza "de ce?", "cum?", nu mai conteaza motivele, nu mai conteaza ce a facut, nu mai conteaza ce a gandit sau simtit fata de tine.
Si atunci ce conteaza?
Cum reactionezi la asa ceva?
Cum gestionezi asa ceva?
Incerci sa pui punct acestui capitol, sa intorci pagina si sa o iei de la capat. Incerci sa lasi totul in trecut, sa iti intorci privirea spre viitor, sa nu te mai gandesti la nimic, sa te convingi ca poti face asta, ca nu e asa greu pe cat pare, dar unde gasesti puterea necesara?
Dar iti revine mereu si mereu in minte tot ce s-a intamplat, te chinuie din nou aceleasi intrebari, incerci sa privesti totul din alt unghi, din nou si din nou. Incerci sa te pui in locul ei, sa simti ce a simtit ea, sa o intelegi, sa intelegi motivele ei, sa vezi totul din punctul ei de vedere, pana cand ajungi sa te vezi pe tine vinovata si sa crezi ca tu ai gresit de la bun inceput.
Ramai cu un gust amar si cu sufletul pustiit, nu mai stii incotro sa te indrepti, nu mai gasesti ceea ce ai pierdut. Iti lipseste tocmai acea prietena care trebuia sa fie acum langa tine sa te consoleze, sa te inteleaga si sa te ajute, tocmai ea, care a provocat aceasta suferinta.
Iti promiti tie ca nu o sa mai lasi niciodata pe nimeni sa patrunda atat de adanc in sufletul tau, ca data viitoare o sa fii in garda, dar din pacate nu este asa. Data viitoare patesti exact la fel, fara sa fi invatat nimic din aceasta suferinta.
Iti vindeci incet incet sufletul pentru urmatoarea persoana care ti-l va sfarama.

sâmbătă, 9 mai 2009

Cine pleaca pana la urma? (nu mai stiu de unde e, dar cred ca tot de pe net)

Uneori alegem prea repede despartirea. Dam de mocheta cu telecomanda si ne despartim. Ar fi trebuit sa rabdam mai mult? Sa ne sacrificam cu mai mult sarg pe altarul iubirii? Sau poate am suportat deja prea mult? Cu ce cantar destept sa masori cantitatea de toleranta necesara si s-o compari apoi, matematic, eficient, cu revolta care ne tine in viata?
Separarea ne lasa rani in suflet. Finalurile nefericite, indiferent daca noi le-am decis sau doar le-am indurat, inseamna esecuri.
O grindina de adio mi-a ciuruit inima si, din prostie sau mandrie, n-am deschis umbrela la timp.Atunci cand ma indragostesc, primul gand ma duce, pagubos, la munti, la valuri albe.......
In filmele memoriei proprii, iubitul dintai ma va adora la infinit, amantul va divorta pentru mine inainte sa-l prinda nevasta cu dragostea-n sac, prietena mea cea mai buna nu imi va sufla niciodata barbatul.
Si totusi..... mult mai tarziu, dupa ce vom indura cateva zile lungi si amare de despartire, vom simti amandoi naprasnic, ca nu putem trai unul fara celalalt.
Dar, cand ne vom intalni, vom reedita aventura Turnului Babel, intr-o conversatie, cu lacrimile curgand pe obraz, o propunere buna de miez de noapte aurit de luna care se va preschimba in tinichea la lumina soarelui.
Dar asta nu inseamna ca nu ne iubim.
E adevarat, e infernal de adevarat ca patima, vartejul iubirii, nebunia superba, nu supravietuiesc prea mult.
As fi vrut, sa iubesc nebuneste un singur barbat in viata, sa ma trezesc in fiecare dimineata a existentei mele din dragoste pentru el, sa il doresc dezlantuit in fiecare clipa a destinului nostru. Sa stiu doar gustul lui, imbatator. Sa nu mai vad alt barbat niciodata, orbita de o iubire fara margini si fara cusur. Ar fi fost mai simplu, iar inima mea ar fi fost crutata de multa tristete.
Dar, din pacate, nici un barbat nu merita sa fie iubit intr-atat.
Si-atunci mai sper, mai astept, mai caut, mai incerc......

vineri, 1 mai 2009

Se intampla..... (Cata)


Se intampla in viata sa iubesti dar sa fii ranit ... iti iei viata de la capat, vrei sa uiti tot, dar amintirile sunt mereu in inima ta amintindu-ti ca iubirea este cel mai frumos lucru care te poate condamna la suferinta .
Acum e tarziu, sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos … sau depanat atatea amintiri,atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete, imagini asa de placute pe care nu am cum sa le uit vreodata.
Ma intreb mereu acelasi lucru de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi daca nu suntem facuti unul pt celalalt ..... De ce ne-am intalnit ? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu? … daca nu am fost aleasa inimii tale…
De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el? Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita?
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor . A fost un vis aproape implinit! m-am lasat purtata de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra…
Imi amintesc primele clipe in care ne-am cunoscut , clipele pe care le-am petrecut impreuna , toate acele zile in care mergeam tinandu-ne de mana si povesteam, primele momente petrecute impreuna, nu voi uita primul sarut, clipa cand in brate ne strageam si simteam cum iti batea inima , cum ne alintam si ne sarutam… cat de dulce putea fii sarutul tau… cat de mult imi placeau ochii tai , nasucul tau, gurita ta …cat de mult te iubeam…
Imi amintesc tot… acele nopti frumoase, cand ne iubeam amandoi nebuneste la lumina stelelor si ne sarutam. Cum as putea uita asa ceva…Dar tu cum ai putut sa uiti asa ceva ????
A fost o parte din visul la care am visat o viata intreaga. Pentru un moment imi venea sa plang de fericire , credeam ca tu esti persoana la care visam de atata timp, asa cum ai spus si tu…
Am stiut de la bun început ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti . Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele. Nu credeam ca ultimul sarut va fii atat de plin de suferinta…
Imaginea ta îmi apare in minte de multe ori...apari ca un înger… Te uiti la mine cu blândete, îmi zâmbesti ca atunci… si...dispari!
Acum sper ca esti fericit, stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine , dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva…ceva intre noi si ca am trait amandoi acelasi vis…
Sper sa nu ajungi sa suferi asa cum sufar eu… In sufletul meu va ramane mereu acel sarut dulce cu care mi-ai furat inima… Iar numele tau este scris in inima mea el va ramane acolo pentru todeauna … Vei fii mereu o amintire frumoasa pe care seara de seara o sa mi-o amintesc…un gand care va ramane in mintea mea si in sufletul meu o viata intreaga , pentru ca ai fost cel mai bun si mai scump sufletel de om pe care l-am intalnit vreodata... alaturi de tine am petrecut cele mai frumoase clipe din viata mea…
De ce am crezut ca tu esti ingerul pe care m-i la trimis Dumnezeu ? Ce te-a facut sa crezi ca nu esti tu persoana care imi apartine ? Cateodata noaptea te visez…. ca te tin in brate si ca te strang la piept … as face orice sa nu ma mai pot trezi din acel vis frumos… as dormi o viata intreaga pentru ca stiu ca daca deschid ochii si ma uit langa mine tu nu mai esti …visez ca te voi avea inapoi odata…ca voi retrai acele clipe minunate…in care sa iti mai aud glasul cum imi sopteste la ureche vorbe dulci, visez ca te strang iar la piept si ca simt cum iti bate inima si imi soptesti ca bate numai pentru mine. Visez ca ne mai trezim amandoi impreuna si ca esti iar in bratele mele… as face orice sa mai retraiesc acele clipe frumoase …
O singura data in viata gasesti dragostea adevarata…si asta daca ai noroc…soarta a dat peste mine si am gasit-o! Dar pana la urma din cauza mea si din cauza ca tu ai inteles altceva s-a spulberat tot!
Cand am scris aceste randuri mana mea a scris dupa dictarea creierului si a sufletului caci ochii mei nu au mai vazut, au fost plini de lacrimi iar inima mea mai avea un pic si inceta sa mai bata, fiecare lacrima care a alunecat pe obrazul meu a fost o picatura din dragostea enorma pe care am purtat-o pentru tine. Am incercat sa scap de ele dar au ramas in sufletul meu… vreau sa iti spun ca ti-am scris o scrisoare cu picaturi de lacrimi din sufletul meu iar cu vantul ti-am soptit-o.
Am chemat vantul si i-am spus sa te mangaie pentru ca eu nu mai pot … Cand simti o adiere de vant sa stii ca eu am trimis-o, de dorul tau, ca sa stii ca eu inca ma mai gandesc la tine … ...esti singura persoana pe care nu am reusit s-o uit...desi nu mai suntem impreuna , nu pot sa mi te scot din gand ...vreau sa vii sa-mi stergi lacrimile si sa-mi spui ca ma iubesti...sa ma strangi in bratze, te vreau inapoi langa mine...dar stiu ca nu se poate...
Intr-o zi o picatura de ploaie sau un fulg iti va atinge usor obrazul sau buzele !!!..nu il alunga pentru ca acela sunt eu ..atingandu-te, mangaindu-te , si soptindu-ti cat de mult te-am iubit … poate odata imi vei auzii glasul si te vei intoarce la mine… sa iti spun acel cuvant pe care in fiecare zii ti-l spuneam cu gandul, cu fapta, sau cu vorba. Acel cuvant care venea din adancul sufletului meu…Acea expresie care ma tulbura… Acel …"Te iubesc"…

Un vis pierdut..... (de pe net)


A inceput frumos…cu o noua speranta si putere de a trece peste tot cu ideea ca ne iubim… Dar pana la urma ne-am dat seama ca nu ne potrivim…sau am stiut asta de la inceput si nu am vrut sa acceptam si am crezut in imposibilul de a face ceva ce nu are drum comun sa mearga pe aceeasi ruta???
Acum e prea tardiv sa ne mai intrebam.. Acum dor prea multe ca sa ne mai punem intrebari…
La inceput eram doi copii.. dar timpul ne-a schimbat si nu in bine… pacat de toate clipele ce le avem.. momente nepretuite ce nu le vom sterge .. si din care in noptile reci ne vom cauta unul pe celalalt…si ne va durea perna goala de langa noi …..si nu ne va mai incalzi sufletul …
Totul curge pe langa mine acum fara sa iau parte la viata…totul e sters si parca desprins din alta realitate in care cred ca am ajuns din greseala…
As vrea sa ma intorc inapoi in realitatea mea si sa te gasesc cu acelasi zambet innocent si cu aceleasi brate in care ma pierdeam si ma simteam protejata de orice rau al lumii..dar pe cine mint acuma??? Asta e realitatea in care traiesc si nimeni si se pare ca nimic nu poate sa mai aduca nimic acum inapoi…
Sa regret timpul pierdut??? Niciodata!!!!!!
Sa regret ca te iubesc inca si ca ma doare fiecare pas facut fara tine???
NU AS PUTEA…nu as putea pentru ca as regreta o parte din viata mea.. Si nu am cum sa-mi regret viata…
De ce nu lupti??? E singura intrebare care ma macina si imi frange simturile si incerc sa ma intreb…mai mintit de la inceput??? Sau esti la rascruce de drumuri si nu stii ce sa faci??
M-ai facut sa cred in tine ca in miracole…M-ai facut sa cred in puterea de a salva tot si a merge mai departe…m-ai facut sa cred in iluzii ce nu aveai niciodata de gand sa le faci…M-ai facut sa cred in vorbe goale..
Si nu ma doare faptu ca nu faci nimic…poate ma asteptam.. Ma doare increderea ruinata ce am avut-o in tine…asta ma doare….si nu stii cat de greu e sa respiri printre lacrimi…
Lumea rade in jurul tau si tu afisezi un zambet atat de prefacut incat si un copil ti-ar zice..”Du-te acasa ca nu ai ce face aici”
Adu-ti aminte de noi….. plutea dragostea in jurul nostru…sau asa o vedeam eu ca eram invaluita in iubirea pt tine…..ce pacat ca am vazut atat de fals…a fost un vis care mi`a aparut in fata ochilor…dar mai bine nu`mi aparea…se zice ca visele povestite nu ajung sa se indeplineasca niciodata…Asa si este..
Visul meu s`a naruit…si sperantele pentru noi…si iluziile impreuna….Si viata ….Si eu pe langa toate…
Te iubesc si nimeni si nimic nu va schimba asta….
Cuvinte si vorbe ce se vor pierde….amintiri ce iti vor ramane de la mine……iti vor aminti de cat de mult am crezut in tine…de cat de mult am crezut ca vei face ceva…de taria cu care am sperat ca vei lupta si ma vei determina sa raman langa tine….
Poate ele te vor trezi din lumea ta…si te vor aduce inapoi langa mine …inainte sa fie prea tarziu….Dar ramane de vazut daca vrei…
La bine si la rau voi fi langa tine….Voi fi persoana pe care o vei putea suna oricand si care mereu iti va zambi cand vei avea nevoie si iti va oferi o imbratisare….dar nu`mi cere ce nu pot…nu`mi cere sa lupt singura….
Va spun la toti indragostitii…luptati…dar nu spuneti doar vorbe in vant…Fapte…nu lasati sa fie prea tarziu sa va dati seama de ceva… comunicati… iubiti…sa nu ajungeti sa regretati………
Inca te iubesc…..de ce????
Pentru ca inca cred in tine…..si poate mereu voi astepta un zambet…o floare…sau pe tine…