Cine ne sunt prietenii???? (compozitie proprie)

Cine ne sunt prietenii? Avem tendinta de a impartii oamenii din jurul nostru in categorii: prieteni, amici, cunostine si restul. Cand cunoastem o persoana intra in categoria cunostinte, apoi dupa un timp il numim amic si poate destinul face ca acea persoana sa ne devina prieten. Dar ce anume conditii trebuiesc indeplinite pt ca acel cineva sa ne devina prieten. Conform ierarhiei facute, apelativul de prieten este de cel mai mare rang, deci trebuie sa fie o persoana deosebita, cu calitati, intelegatoare, iertatoare, plina de solicitudine. In timp "prietenul" nostru devine persoana fara de care nu imaginam viata, persoana careia ii povestim toate nimicurile care ni se intampla, toate bucuriile si supararile noastre, toate reusitele si esecurile noastre. Radem si plangem imreuna, ne bucuram impreuna, suferim impreuna.
Dar intr-o zi se intampla ceva.
Suntem constienti ca nu suntem perfecti, ca avem defecte si ca gresim. Aceptam acelas lucru si la prietenul nostru. Ii acceptam defectele, ii scuzam greselile.
Dar in acea zi a facut o greseala pe care nu o putem accepta.
Pur si simplu nu putem trece peste ea.
Si acum ce???
Decade din rangul de prieten?
La ce? La rang de amic? Ce inseamna amic? Care este linia fina care desparte amicitia de prietenie?
Si totusi nu vom mai avea incredere in acel prieten niciodata. Nimic nu va mai fi la fel ca inainte.
Ce facem?
Trebuie sa umplem golul lasat de prietenul plecat cautand alt prieten. Noul prieten ne va umple viata asa cum poate, dar mereu va ramane un mic "spatiu" neacoperit, o mica urma de regret. Noul prieten isi va face simtita prezenta in viata noastra, isi va gasi propriul loc si ne va fi alaturi.
Pana intr-o zi.
pana intr-o zi cand se va intampla ceva. Si vom trece din nou prin aceeasi dezamagire.
Si atunci cine ne sunt prietenii?
Ce calitati trebuie sa aiba prietenii nostri? Ce defecte si greseli putem accepta?
Eu nu pot accepta sa fiu mintita, sa fiu tradata pe la spate si sa fiu batjocorita.

Cu inima in rucsac (compozitie proprie)

Inima.....
doar un organ intern care are functia de a pompa sangele in vene ca noi sa supravietuim, bate si are un ritm constant.
dar cand mergem pe strada si cineva ne zambeste bataile inimii se intetesc, sangele curge mai repede, si asta me face mai veseli.
si atunci cand cineva ne raneste ne doare inima, suntem tristi
deci nu e doar un organ, e ceva mai mult, are mai multe functii
de atatea suparari am hotarat ca nu mai vreau ca imima mea sa mai sufere si am luat-odin locul ei, de acolo de unde poate sa fie ranita si am ascuns-o, am ascuns-o acolo unde nu poate sa ajunga nimeni la ea, am ridicat un zid in jurul ascunzatorii, am pus in jurul zidului o perdea de copaci si in jurul copacilor am facut un canion adanc si am plecat
cand am ajuns acasa....surpiza.......inima mea ma astepta voioasa in prag
si batea bucuroasa ca ma vede
am stiut atunci ca oriunde o voi duce si oriunde o voi ascunde ea va veni mereu inapoi
atunci am hotarat sa o pun in rucsac, un rucsac pe care il iau mereu cu mine